ieri mi-am amintit de marea
cu miros de alge
când umpleam seara
cu respirația mea de cristal
inima crucii înfiptă în cuiele de lemn
tremura cu numele atârnat
o să ne fie cald poate o să ne fie bine ziceai tu
îndemnându-mă să visez dimineți albe
cu flori împletite din gânduri
cuibărite în răsaduri de departe
se arata fața vânzătorului de păsări
și eu mă înveleam cu genunchii strânși
simțeam valurile mării și miile de scoici eliberate
se încarnau pe sub unghii acum
sunt doar un turn de veghe
înviat la răscrucile altor mări
umbra mea apasă ca pe un foc infernal
în vreme ce din gură-mi ies vălătuci de
istorii culese de pe treptele templului
pomul traiului de azi nu mai dă roade
florăreasa oacheșă ne așează buchete de iasomie
alăturea de trupuri pe tăblia aceea a păcatului
cunoșteam noaptea ca pe o virgină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu